A Letter in the Scroll

1. Identitatea evreiască: O obligație covenantală de-a lungul generațiilor

A fi evreu înseamnă a fi o verigă în lanțul generațiilor.

Credință moștenită. Iudaismul este, în esență, o religie a continuității, bazată pe angajamentul fiecărei generații de a transmite credința și stilul de viață. A fi evreu înseamnă a moșteni o credință de la strămoși, a o trăi și a o transmite generațiilor viitoare, formând o legătură într-un lanț neîntrerupt. Această conexiune intergenerațională este esențială pentru supraviețuirea și vitalitatea iudaismului.

Ruperea lanțurilor. Există momente când acest lanț se slăbește, iar continuitatea iudaismului nu mai poate fi considerată garantată. În astfel de momente, întrebările despre identitate și scop devin inevitabile. Aceste întrebări determină o reevaluare a poveștii evreiești și a motivelor pentru care strămoșii au fost atât de hotărâți să o continue.

Alegerea personală. Deși nu poți forța copiii să fie evrei, poți să le arăți frumusețea credințelor și stilului tău de viață. Prin demonstrând o dragoste profundă pentru iudaism, părinții pot inspira copiii să îmbrățișeze moștenirea lor și să continue călătoria. În cele din urmă, decizia de a rămâne evreu este una personală, dar este îmbogățită de o înțelegere a trecutului și o viziune pentru viitor.

2. Palatul în flăcări: Chemarea iudaismului de a repara o lume distrusă

Credința se naște nu din răspuns, ci din întrebare, nu din armonie, ci din disonanță.

Credință radicală. Iudaismul nu începe cu un sentiment de uimire față de existența lumii, ci cu o protestare împotriva imperfecțiunilor acesteia. Această „nemulțumire sacră” provine din contradicția dintre ordinea creației și haosul generat de umanitate. Este o chemare la acțiune, de a transforma lumea în ceea ce ar trebui să fie.

Respingerea răspunsurilor facile. Iudaismul respinge atât negarea lui Dumnezeu în fața răului, cât și acceptarea răului ca parte a planului divin. În schimb, îmbrățișează tensiunea dintre cele două, recunoscând realitatea atât a lui Dumnezeu, cât și a răului. Această tensiune alimentează angajamentul evreiesc pentru tikkun olam, repararea lumii.

Parteneriat cu Dumnezeu. Dumnezeu nu abandonează pur și simplu lumea în voia ei. În schimb, El cheamă umanitatea să se alăture Lui în sarcina de a o repara. Acest parteneriat se bazează pe un legământ, un acord mutual în care Dumnezeu oferă îndrumare, iar umanitatea acționează pentru a aduce justiție, pace și compasiune.

3. Imaginea lui Dumnezeu: Descoperirea demnității individului

Așa a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie i-a creat.

Concept revoluționar. Ideea că toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu, nu doar conducători sau elite, a fost o ruptură radicală de gândirea antică. Acest concept a stabilit sacralitatea vieții umane, demnitatea individului și fundamentul drepturilor omului. De asemenea, a pus bazele unei societăți libere și juste.

Respingerea puterii. Iudaismul respinge noțiunea că puterea este realitatea supremă. În schimb, subliniază importanța responsabilității morale și capacitatea de a alege între bine și rău. Această libertate de alegere este ceea ce îi distinge pe oameni de alte creaturi și îi face capabili să transforme lumea.

Implicatii sociale și politice. Credința în imaginea lui Dumnezeu are implicații sociale și politice profunde. Aceasta relativizează toate structurile sociale și pavează calea pentru schimbare. Provocă ideea că unii indivizi sunt în mod inerent superiori altora și afirmă valoarea egală a tuturor oamenilor.

4. Moralitatea covenantală: Relațiile ca fundament al unei societăți juste

Relațiile nu se află în putere, ci în legătura de reciprocitate posibilă prin limbaj.

Dincolo de obiectiv și subiectiv. Moralitatea nu este pur și simplu o chestiune de fapte obiective sau sentimente subiective. În schimb, este covenantală, rezultând dintr-un parteneriat între umanitate și Dumnezeu. Acest legământ este o obligație mutuală, o legătură creată printr-o declarație de încredere și loialitate.

Răscumpărarea singurătății. Legămintele răscumpără singurătatea agenților liberi, creând relații care onorează libertatea și integritatea fiecărui individ. Ele permit oamenilor să realizeze împreună ceea ce nu ar putea realiza singuri, promovând un sentiment comun de scop și responsabilitate.

Căsătoria ca paradigmă. Căsătoria este moralizarea sexului, iar destrămarea căsătoriei este începutul dezintegrației societății. Este exemplul suprem al unei relații covenantale, o legătură de încredere pe care se bazează toate relațiile sociale. Acolo unde dragostea devine lege, iar legea devine dragoste.

5. Alegerea: Îmbrățișarea diferenței ca o cale către binecuvântarea universală

Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului.

Dincolo de tribalism și universalism. Iudaismul respinge atât tribalismul, care presupune un singur Dumnezeu pentru fiecare națiune, cât și universalismul, care insistă asupra unui singur Dumnezeu pentru toată umanitatea și doar o singură modalitate de a-L servi. În schimb, îmbrățișează ideea unui Dumnezeu universal care iubește diversitatea și are modalități diferite de a se raporta la diferite popoare.

Demnitatea diferenței. Dumnezeu își pune imaginea asupra singurei creaturi pentru care diferența este o sursă de identitate, și anume omul. Și pentru a exemplifica această adevăr, El alege Israel, poporul chemat să fie diferit, pentru a arăta că pentru Dumnezeu, diferența contează.

Iubește străinul. Tora ne poruncește să iubim străinul, nu pentru că sunt ca noi, ci tocmai pentru că nu sunt. Aceasta este cea mai mare adevăr religios, că Dumnezeu iubește străinul și că și noi ar trebui să facem la fel.

6. Din Exod la Sinai: Nașterea unei națiuni sub suveranitate divină

Vei fi pentru Mine un regat de preoți și o națiune sfântă.

Dincolo de libertate. Exodul a fost doar preludiul nașterii Israelului ca națiune. Evenimentul decisiv a avut loc la Muntele Sinai, unde Dumnezeu le-a oferit legământul, iar ei l-au acceptat. Atunci au descoperit că Dumnezeu se revelează în forma legilor.

Consimțământul celor guvernați. Legământul nu a fost făcut între un rege și altul, ci cu un întreg popor. Înainte de a enunța termenii legământului, Dumnezeu i-a spus lui Moise să vorbească cu poporul și să determine dacă sunt de acord să devină o națiune sub suveranitatea lui Dumnezeu.

Politica egalitară. Ideea unui regat al cărui fiecare cetățean este preot și o națiune al cărei fiecare membru este sfânt este fără precedent. La Sinai, Dumnezeu se revelează în mod egal tuturor. În momentul fondării Israelului, fiecare individ este parte a legământului și nimeni nu stă mai presus decât altcineva.

7. Sinagoga: O patrie portabilă și un far al speranței

Am devenit pentru ei un mic sanctuar în țările în care au mers.

Instituție revoluționară. Sinagoga nu era nici templu, nici altar. Nu existau sacrificii sau ofrande votive. Putea fi construită oriunde. Era un loc sfințit prin simplul fapt că oamenii se adunau acolo pentru a-l închina lui Dumnezeu.

Națiune globală. Sinagoga a eliberat spiritualitatea evreiască de dependența de un pământ, o țară, un stat, o cetate sfântă și un Templu cu ritualurile sale de sacrificiu. A transformat evreii dintr-un popor definit de teritoriu într-un fenomen rar, o națiune globală.

Centru comunitar. Sinagoga a fost, de asemenea, un centru comunitar în cel mai larg sens, acasă pentru activitățile de tzedek și hessed ale evreilor, o instanță de judecată și o instituție de asistență socială combinate. A devenit locul unde se făceau anunțuri comunitare, se judecau procese și se depuneau și distribuiau fonduri caritabile.

8. Teshuvah: Iertarea prin transformare personală

Fericiți sunteți voi, O Israel. În fața cui sunteți curățiți și cine vă curăță? Tatăl vostru care este în ceruri.

Relație directă. Acum că nu mai exista Templu și nici Mare Preot, iertarea nu mai trebuia să fie vicară. Păcătosul putea obține iertarea direct. Tot ce trebuia să facă era să-și mărturisească păcatul, să-și exprime regretul și să se angajeze să nu-l repete în viitor.

Preoțesc și profetic. Ideea de teshuvah a reunit tradițiile preoțești și profetice într-o singură instituție. Urmând profeții, nu era nevoie de sacrificiu. Urmând preoții, se realiza la intervale regulate, în special în Ziua Iertării.

Fiecare evreu un preot. În iertare, fiecare evreu devenea un preot. Păcătosul putea obține iertarea direct. Tot ce trebuia să facă era să-și mărturisească păcatul, să-și exprime regretul și să se angajeze să nu-l repete în viitor.

9. Puterea durabilă a educației: Cunoașterea ca cheia libertății

Religia evreiască, deoarece a fost o religie susținută de literatură, a dus la primele eforturi de a oferi educație elementară pentru toți copiii din comunitate.

Alfabetizare universală. Invenția alfabetului a anunțat, pentru prima dată în istorie, posibilitatea unui popor universal alfabetizat. Niciun alt dezvoltare nu ar fi putut fi mai revoluționară în extinderea orizonturilor umane.

Fără elite. Cunoașterea lui Dumnezeu, păstrată în texte, ar fi accesibilă tuturor—deci, fără elite. În aproape fiecare altă cultură, preoția însemna apartenența la o elită literată.

Învățare pe tot parcursul vieții. Cuvântul Tora înseamnă „învățare.” Dumnezeu se revelează omenirii nu în furtună, vânt, soare, ploaie, ci în vocea care învață, în cuvintele care instruiesc.

10. Sabatul: Oaza săptămânală de libertate și egalitate

Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a făcut-o sfântă.

Nouă instituție. Sabatul a fost o instituție total nouă în istoria umană, iar la început nimeni altcineva nu putea să o înțeleagă. Fiecare religie avea zilele sale sfinte. Dar niciuna înainte nu a avut vreodată o zi a cărei sfințenie era exprimată prin interdicția muncii.

Tutorial în libertate. Shabbat este cel mai mare tutorial în libertate vreodată conceput. Paștele ne spune cum israeliții și-au câștigat libertatea. Shabbat ne spune cum au păstrat-o. O zi din șapte, evreii creează o societate mesianică.

Timp public. Shabbat nu este pur și simplu o vacanță, „timp liber,” timp pe care îl pot dispune cum doresc. Se deosebește de o vacanță așa cum un parc se deosebește de o grădină privată. Este o lume care există doar datorită faptului că este împărtășită de o comunitate.

11. Holocaustul: Confruntarea cu tăcerea și afirmarea vieții

Dușmanii noștri doresc să ne facă sclavi. Dar deși controlează corpurile noastre, nu dețin sufletele noastre.

Întrebări fără răspuns. Unde era Dumnezeu la Auschwitz? Mai devreme sau mai târziu, aceasta a fost întrebarea pe care a trebuit să o pun, deoarece Holocaustul încă își aruncă umbra asupra vieții evreiești. Călătoria evreiască de atunci până acum, de la Avraam și Sara până în prezent, trece nu o dată, ci de multe ori prin valea umbrei morții.

Refuz principial. Credința evreiască este refuzul principial de a accepta oricare răspuns, deoarece fiecare ar permite să trăim în pace cu lumea, iar este moral imposibil să trăim în pace cu o lume care conține un Auschwitz.

A trăi ca evrei. Dacă ai întreba care ar trebui să fie răspunsul nostru la Holocaust, aș spune asta: Căsătoriți-vă și faceți copii, aduceți o nouă viață evreiască în lume, construiți școli, formați comunități, aveți credință în Dumnezeu care a avut credință în om și asigurați-vă că vocea Lui este auzită oriunde răul amenință.

12. Călătoria evreiască: De la ambivalență la mândrie

Dar aceasta este a noastră.

Identitate conflictuală. În ultima sută de ani, poate chiar mai mult, o profundă ambivalență a aruncat umbra sa asupra vieții evreiești. De la Prima Cruciadă, în 1096, evreii au fost periodic atacați și uciși pentru că erau evrei.

Mândrie în loc de rușine. Singurul răspuns sănătos la antisemitism este să-l monitorizăm, să luptăm împotriva lui, dar să nu lăsăm niciodată să ne afecteze ideea despre cine suntem. Mândria este întotdeauna un răspuns mai sănătos decât rușinea.

Contribuție unică. Numai prin a fi ceea ce suntem în mod unic contribuim cu ceea ce putem oferi doar noi. Este tocmai prin a fi diferiți, singulari, în-dar-nu-total-din acest timp și loc că evreii au fost adesea o voce distinctivă în povestea occidentală a spiritului și minții.

Ultima actualizare: March 28, 2025